Multumit de Australia ? - adaptare

Esti multumit de plecarea ta in Australia ?

Am venit pt job deoarece in Romania aveam nevoie de pile ca sa-l
ocup. Mi s-a facut sila si am plecat, mai intai in Franta, apoi m-am
transferat in Australia prin companie. Vreau sa subliniez ca nu am fost
umilit de salarizare in primul an si cred ca acest concept tine de
mentalitatea oamenilor din tarile in curs de dezvoltare (ma includ in
aceasta categorie si incerc cat pot de mult sa-mi schimb atitudinea
mintii); l-am intalnit deasemenea la indieni si/sau pakistanezi.
Australienii
s-au purtat extraordinar si m-au sustinut in momentele in care aveam
nevoie de verificare/validare. Am fost platit la nivel de stagiar pentru
ca nu aveam experienta in domeniu. Salariul in primul an a fost mic,
dupa primele 12 luni a trecut peste medie.

Cum e cu prietenii ?

Am legat prietenii cu australieni si cu altii: francezi, indieni,
asiatici, etc. Nu este acelasi grad de apropiere pe care il ai cu
tovarasii in Romania si cred ca este din cauza diferentei culturale. Nu
m-am simtit niciodata ca un outsider, am fost intotdeauna tratat fair.
Nu am prieteni/cunostiinte romani in Australia, nici macar in randul
celor de pe acest forum. In urma cu un an, am fost la biserica
romaneasca (in Burwood) ca sa vad cum arata romanii din Australia insa
nu am gasit pe nimeni de varsta mea si n-am mai mers a doua oara.

Te-ai mai intoarce in Romania ?

Nu m-as mai intoarce in Romania si nu vreau sa ma gandesc la asta. Nu
citesc ziare romanesti, nu ma uit la stiri romanesti, cand vorbesc cu
cineva din tara evit discutiile politico-sociale. Viata mea e in
Australia si nu vad de ce m-ar interesa o parte a vietii pe care am
lasat-o in urma.

Cum a fost cu socul cultural ?

Am trecut prin toate fazele socului cultural:

  1. M-am simtit OK
    din prima, compania mi-a platit cazarea in prima luna la Meriton. Am
    fost in al noulea cer si totul mi se parea roz.
  2. Dupa ce a trebuit sa ma mut, am realizat ca nu e chiar lapte si miere si am plans 3 luni dupa Paris.
  3. Dupa vre-o inca 3 luni am inceput sa ma acomodez cu viata de zi cu zi, si am luat Australia asa cum e, cu bune si rele.
  4. La aproximativ un an dupa primii pasi in Australia, am ajuns sa
    apreciez cu adevarat noul mod de viata, noua locuinta, noul job si de
    atunci incoace pot spune ca sunt fericit cu alegerea facuta.
    Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa plec ca sincer ma apuca groaza cand ma
    gandesc la cum ar fi fost viata mea daca as fi ramas in Romania.

Sper ca gandurile mele sa fie de ajutor celor ce se gandesc la emigrare, cu mentiunea ca eu ma consider un caz fericit.

Best of success to all of you.