Conventie de Evitare a Dublei Impuneri (CEDI)
Conventie de Evitare a Dublei Impuneri (CEDI)
<
div class="field-item even" property="content:encoded">
România are încheiat cu Australia un acord de evitare a dublei impuneri din data de: 20.03.2001.
Legea poate fi accesată la acest link: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Con... (link is external)
<
div class="Section1">
text-autospace:none" align="center">LEGE
Nr. 85 din 20 martie 2001
text-autospace:none" align="center">privind
ratificarea Acordului dintre România şi Australia pentru evitarea dublei
impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
şi a Protocolului anexat, semnate la Canberra la 2 februarie 2000
text-autospace:none" align="center">EMITENT:
PARLAMENTUL
text-autospace:none" align="center">PUBLICATĂ
ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 27 martie 2001
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Acordul dintre
România şi Australia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea
evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi Protocolul anexat,
semnate la Canberra la 2 februarie 2000.
Această lege a fost
adoptată de Senat în şedinţa din 15 ianuarie 2001, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
text-autospace:none" align="center">PREŞEDINTELE
SENATULUI
text-autospace:none" align="center">NICOLAE
VĂCĂROIU
Această lege a fost
adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 februarie
2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia
României.
text-autospace:none" align="center">PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
text-autospace:none" align="center">VALER
DORNEANU
text-autospace:none" align="center">
text-autospace:none" align="center">
text-autospace:none" align="center">ACORD
text-autospace:none" align="center">între
România şi Australia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea
evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
România şi Australia,
dorind să încheie un acord
pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire
la impozitele pe venit,
au convenit după cum
urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Acest acord se va aplica persoanelor
care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Acest acord se va aplica asupra
următoarelor impozite pe venit existente:
a) în România:
(i) impozitul pe venitul persoanelor
fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi
alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe dividende; şi
(v) impozitul pe venitul agricol;
b) în Australia:
(i) impozitul pe venit; şi
(ii) impozitul pe închirierea
resurselor în cadrul proiectelor de foraj marin legate de explorarea sau
exploatarea resurselor petroliere,
stabilite în conformitate cu legea
federală din Australia.
2. Acest acord se va aplica, de
asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care
sunt stabilite în conformitate cu legislaţia din România sau în
conformitate cu legea federală din Australia după data semnării
acestui acord în plus sau în locul impozitelor existente.
Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa
reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în
legislaţiile celor două state cu privire la impozitele la care acest acord
se aplică într-o perioadă rezonabilă după efectuarea unor
astfel de modificări.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul acestui acord, în
măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi
spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale,
asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi
zona contiguă, platoul continental şi zona economică
exclusivă, asupra cărora România exercită, în conformitate cu
legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiului dreptului
internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
b) termenul Australia, când este
folosit în sens geografic, exclude toate teritoriile externe, cu excepţia:
(i) teritoriului Insulei Norfolk;
(ii) teritoriului Insulei Christmas;
(iii) teritoriului Insulelor Cocos
(Keeling);
(iv) teritoriului Insulelor Ashmore
şi Cartier;
(v) teritoriului Insulei Heard
şi Insulelor McDonald; şi
(vi) teritoriului Insulelor Coral
Sea,
şi include orice zonă
adiacentă limitelor teritoriale ale Australiei (inclusiv teritoriile
menţionate în acest subparagraf) asupra cărora există în vigoare
în prezent, în conformitate cu dreptul internaţional, o lege a Australiei
referitoare la explorarea sau exploatarea oricăror resurse naturale
existente pe fundul mării şi în subsolul platoului continental;
c) termenul stat contractant
înseamnă România sau Australia, după cum cere contextul;
d) termenul persoană include o
persoană fizică, o societate sau orice asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnă
orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată
ca o societate sau ca o persoană juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui
stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant
înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al României sau o
întreprindere exploatată de un rezident al Australiei, după cum cere
contextul;
g) termenul impozit înseamnă
impozit român sau impozit australian, după cum cere contextul, dar nu
include orice penalizare sau dobândă percepută în conformitate cu
legislaţia fiscală a oricărui stat contractant;
h) termenul impozit român
înseamnă impozitul perceput de România, fiind impozit asupra căruia
se aplică acest acord în conformitate cu art. 2;
i) termenul impozit australian
înseamnă impozitul perceput de Australia, fiind impozit asupra căruia
se aplică acest acord în conformitate cu art. 2;
j) termenul autoritate
competentă înseamnă, în cazul României, ministrul finanţelor sau
un reprezentant autorizat al acestuia şi, în cazul Australiei, comisarul
pentru impozite sau un reprezentant autorizat al acestuia;
k) termenul transport
internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau o
aeronavă exploatată de o întreprindere care are locul conducerii
efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau
aeronava este exploatată exclusiv într-un loc sau între locuri situate în
celălalt stat contractant.
2. În ceea ce priveşte aplicarea
acestui acord de un stat contractant, orice termen care nu este definit în
prezentul acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare
diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui
stat cu privire la impozitele la care acest acord se aplică, în vigoare la
data aplicării.
ART. 4
Rezidenţa
1. În sensul acestui acord, expresia
rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care,
potrivit legislaţiei fiscale a acelui stat, este rezident al acelui stat.
2. O persoană nu este
rezidentă a unui stat contractant pentru scopurile acestui acord dacă
aceasta este supusă impozitării în acel stat numai pentru veniturile
din surse aflate în acel stat.
3. Atunci când, în conformitate cu
prevederile precedente ale acestui articol, o persoană fizică este
rezidentă a ambelor state contractante, statutul său va fi determinat
potrivit următoarelor reguli:
a) persoana va fi considerată
rezidentă exclusiv a statului contractant în care are o locuinţă
permanentă la dispoziţia sa;
b) dacă dispune de o
locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state
contractante sau nu dispune de nici o locuinţă în nici unul dintre
ele, persoana va fi considerată rezidentă exclusiv a statului
contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai
strânse; şi
c) în cazurile în care statutul
persoanei nu poate fi determinat în conformitate cu subparagrafele a) şi
b), autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta
reciproc.
4. Atunci când, potrivit prevederilor
paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este
rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată
rezidentă exclusiv a statului contractant în care se află locul conducerii
sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul acestui acord, expresia
sediu permanent, în legătură cu o întreprindere, înseamnă un loc
fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în
întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include
îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, un puţ petrolier
sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor
naturale;
g) o fermă, o plantaţie sau
un alt loc de desfăşurare a activităţilor agricole, de
exploatare a păşunilor, de exploatare forestieră sau de
cultivare a pământului; şi
h) un şantier de
construcţii, un proiect de instalare sau montaj, care există pentru o
perioadă mai mare de 9 luni.
3. O întreprindere nu se va considera
că are un sediu permanent doar pentru:
a) folosirea de instalaţii
exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori
de mărfuri aparţinând întreprinderii; sau
b) menţinerea unui stoc de
produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul
depozitării, expunerii ori livrării; sau
c) menţinerea unui stoc de
produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul
prelucrării de către o altă întreprindere; sau
d) menţinerea unui loc fix de
afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri
ori colectării de informaţii pentru întreprindere; sau
e) menţinerea unui loc fix de
afaceri exclusiv în scopul desfăşurării unor
activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar pentru
întreprindere, cum ar fi publicitatea ori cercetarea
ştiinţifică; sau
f) vânzarea de produse sau de
mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau
expoziţii nepermanente ori ocazionale, când produsele sau mărfurile
sunt vândute în decurs de o lună de la închiderea târgului sau
expoziţiei menţionate.
4. O întreprindere se va considera
că are un sediu permanent într-un stat contractant şi că
desfăşoară activitate de afaceri prin acel sediu permanent
dacă:
a) desfăşoară
activităţi de supraveghere în acel stat pentru o perioadă mai
mare de 6 luni în legătură cu un şantier de construcţii sau
cu un proiect de construcţii, instalare ori montaj, aflat în acel stat;
sau
b) se foloseşte un volum mare de
echipamente în acel stat de către întreprindere, pentru aceasta sau în
cadrul unui contract cu întreprinderea, într-o perioadă mai mare de 6
luni.
5. O persoană, alta decât un
agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile
paragrafului 6, care acţionează într-un stat contractant în numele
unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, va fi considerată ca
fiind un sediu permanent al acelei întreprinderi în primul stat menţionat
dacă:
a) are în acel stat şi
exercită în mod obişnuit împuternicirea de a încheia contracte în
numele întreprinderii, cu excepţia cazului în care activităţile
persoanei respective sunt limitate la cumpărarea de produse sau
mărfuri pentru întreprindere; sau
b) în desfăşurarea activităţii
persoana respectivă produce sau prelucrează pentru întreprindere în
acel stat produse ori mărfuri aparţinând întreprinderii.
6. O întreprindere a unui stat
contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent în
celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta exercită
activitate de afaceri în acel celălalt stat printr-un broker, agent
comisionar general sau orice alt agent cu statut independent şi
această persoană acţionează în cadrul activităţii
sale obişnuite de broker sau agent.
7. Faptul că o societate care
este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este
controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat
contractant sau care exercită activitate de afaceri în acel celălalt
stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face
una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
8. Principiile stabilite în
paragrafele precedente ale acestui articol se vor aplica în stabilirea
situaţiei, pentru aplicarea prevederilor paragrafului 6 al art. 11 şi
ale paragrafului 5 al art. 12, dacă există un sediu permanent în
afara ambelor state contractante şi dacă o întreprindere care nu este
o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent într-un stat
contractant.
ART. 6
Venituri din proprietăţi
imobiliare
1. Veniturile din
proprietăţi imobiliare pot fi impuse în statul contractant în care
sunt situate proprietăţile.
2. Pentru scopurile acestui articol
expresia proprietăţi imobiliare:
a) în cazul României înseamnă
proprietăţile care, în conformitate cu legislaţia României, sunt
considerate proprietăţi imobiliare şi va include în orice caz:
(i) accesoriile
proprietăţii imobiliare;
(ii) inventarul viu şi
echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatări
forestiere;
(iii) drepturile asupra cărora
se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea
funciară; şi
(iv) închirierea şi uzufructul
proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plăţi
variabile sau fixe fie ca o compensaţie, fie pentru exploatarea sau
dreptul de explorare ori exploatare a depozitelor minerale, a puţurilor de
petrol sau gaze naturale, a carierelor sau a altor locuri de extracţie ori
de exploatare a resurselor naturale; şi
b) în cazul Australiei are
înţelesul care este atribuit de legislaţia Australiei şi va
include, de asemenea:
(i) închirierea de terenuri şi
orice alte interese asupra terenurilor, îmbunătăţite sau nu;
şi
(ii) dreptul la plăţi
variabile sau fixe fie ca o compensaţie, fie pentru exploatarea sau
dreptul de explorare ori exploatare a depozitelor minerale, a puţurilor de
petrol sau gaze naturale, carierelor sau altor locuri de extracţie ori de
exploatare a resurselor naturale.
Navele şi aeronavele nu vor fi
considerate proprietăţi imobiliare.
3. Orice drepturi sau interese la
care se face referire în paragraful 2 vor fi considerate ca fiind situate acolo
unde sunt situate terenul, depozitele minerale, puţurile de petrol sau
gaze naturale, carierele sau resursele naturale, după caz, ori unde poate
avea loc explorarea sau exploatarea.
4. Prevederile paragrafului 1 se
aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din
închirierea sau din folosirea în orice altă formă a
proprietăţii imobiliare.
5. Atunci când deţinerea în
proprietate de acţiuni sau de alte drepturi de participare la capitalul
unei societăţi dă dreptul proprietarului unor asemenea
acţiuni sau drepturi de participare să folosească
proprietăţile imobiliare deţinute de societate şi care sunt
situate într-un stat contractant, veniturile din asemenea drepturi pot fi
impuse în acel stat.
6. Prevederile paragrafelor 1, 3
şi 4 se vor aplica, de asemenea, veniturilor din proprietăţi
imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi
imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
7. Prevederile paragrafului 5 se vor
aplica, de asemenea, veniturilor unei întreprinderi obţinute dintr-un
drept de folosinţă menţionat în acel paragraf şi se vor
aplica, de asemenea, veniturilor dintr-un astfel de drept utilizat pentru
exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a
unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de
cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în
celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo.
Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod,
profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar
numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor
paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant
exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un
sediu permanent situat acolo, în fiecare stat contractant se atribuie acelui
sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi
constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând
activităţi identice sau similare în condiţii identice sau
similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al
cărei sediu permanent este sau cu alte întreprinderi.
3. La determinarea profiturilor unui
sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile întreprinderii,
fiind cheltuieli efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu
permanent (inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de
administrare efectuate) şi care ar fi deductibile dacă sediul
permanent ar fi o entitate independentă care a efectuat aceste cheltuieli,
indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se
află situat sediul permanent sau în altă parte.
4. Nici un profit nu se va atribui
unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent
cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. Prevederile acestui articol nu vor
afecta aplicarea oricărei legi a unui stat contractant în
legătură cu determinarea obligaţiei fiscale a unei persoane în
cazurile în care informaţiile de care dispune autoritatea competentă
a acelui stat sunt inadecvate pentru determinarea profiturilor care
urmează să fie atribuite unui sediu permanent, cu condiţia ca
legea să fie aplicată, în măsura în care informaţiile de
care dispune autoritatea competentă permit, în conformitate cu principiile
acestui articol.
6. Atunci când profiturile includ
elemente de venit sau câştiguri care sunt tratate separat în alte articole
ale acestui acord, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de
prevederile acestui articol.
7. Prevederile acestui articol nu vor
afecta aplicarea oricărei legi a unui stat contractant în
legătură cu impozitul perceput asupra profiturilor din asigurări
obţinute de nerezidenţi, cu condiţia ca, în cazul în care
legislaţia specifică în vigoare în orice stat contractant la data
semnării acestui acord este modificată altfel decât prin
schimbări minore care nu afectează conţinutul său general,
statele contractante să se consulte reciproc în scopul convenirii
oricăror modificări ale acestui paragraf care se consideră
necesare.
8. Când:
a) un rezident al unui stat
contractant este beneficiarul îndreptăţit, fie direct, fie prin unul
sau mai multe trusturi interpuse, al unei părţi din profiturile din
afaceri ale unei întreprinderi exploatate în celălalt stat contractant de
către administratorul unui trust care nu este tratat ca o societate în
scopul impozitării; şi
b) în legătură cu acea
întreprindere administratorul în cauză va avea, în conformitate cu
principiile art. 5, un sediu permanent în acel celălalt stat,
întreprinderea exploatată de
către administrator se va considera ca fiind o afacere exploatată în
celălalt stat de către rezidentul respectiv printr-un sediu permanent
situat în acel celălalt stat şi acea parte din profituri va fi atribuibilă
acelui sediu permanent.
ART. 8
Nave şi aeronave
1. Profiturile unei întreprinderi,
obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor, vor fi impozabile numai
în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a
întreprinderii.
2. Independent de prevederile
paragrafului 1, astfel de profituri pot fi impuse în celălalt stat
contractant în măsura în care acestea sunt profituri obţinute direct
sau indirect din exploatarea navelor sau aeronavelor exclusiv între locuri
situate în acel celălalt stat.
3. Dacă locul conducerii
efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei
nave, atunci acesta se va considera ca fiind situat în statul contractant în
care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există
un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care
exploatează nava.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi
2 se vor aplica inclusiv profiturilor din exploatarea navelor sau aeronavelor,
obţinute din participarea la un pool sau la un alt aranjament de
împărţire a profiturilor.
5. Pentru scopurile acestui articol
profiturile obţinute din transportul cu nave sau aeronave de pasageri,
animale vii, poştă, produse sau mărfuri încărcate într-un
stat contractant pentru a fi descărcate într-un loc în acel stat vor fi
tratate ca profituri din exploatarea navelor sau aeronavelor exclusiv între
locuri situate în acel stat.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat
contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la
capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane
participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul
unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a
celuilalt stat contractant
şi, fie într-un caz, fie în
celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor
comerciale sau financiare prin condiţii care diferă de cele care ar
fi fost stabilite între întreprinderi independente tratând cu toată
independenţa una cu cealaltă, atunci profiturile, care fără
aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar
nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot
fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în
consecinţă.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor
afecta aplicarea oricărei legi a unui stat contractant în
legătură cu determinarea obligaţiei fiscale a unei persoane,
inclusiv stabilirea acesteia în cazurile în care informaţiile de care
dispune autoritatea competentă a acelui stat sunt inadecvate pentru
determinarea venitului ce urmează să fie atribuit unei întreprinderi,
cu condiţia ca legea respectivă să fie aplicată, în
măsura în care este posibil, în conformitate cu principiile acestui
articol.
3. Atunci când profiturile pentru
care o întreprindere a unui stat contractant a fost supusă
impozitării în acel stat sunt incluse, de asemenea, în virtutea
paragrafului 1 sau 2, în profiturile unei întreprinderi a celuilalt stat
contractant şi sunt supuse impozitării în acel celălalt stat,
iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii
acelui celuilalt stat dacă condiţiile stabilite între cele două
întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi
independente tratând cu toată independenţa una cu cealaltă,
primul stat menţionat va proceda la modificarea corespunzătoare a
sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri în primul stat
menţionat. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine
seama de celelalte prevederi ale acestui acord, sens în care
autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta
reciproc, dacă este necesar.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o
societate care este rezidentă, în scopurile impunerii, a unui stat
contractant, fiind dividende la care un rezident al celuilalt stat contractant
este îndreptăţit în mod profitabil, pot fi impuse în acel
celălalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot
fi impuse, de asemenea, în statul contractant în care este rezidentă în
scopurile impunerii societatea plătitoare de dividende şi potrivit
legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va
depăşi:
a) 5% din suma brută a
dividendelor, în măsura în care dividendele sunt plătite din
profituri care au suportat cota obişnuită de impozit la nivelul
societăţii când aceste dividende sunt plătite unei
societăţi (alta decât o asociere de persoane) care deţine în mod
direct cel puţin 10% din capitalul societăţii plătitoare de
dividende; şi
b) 15% din suma brută a
dividendelor în toate celelalte cazuri,
cu condiţia ca, în cazul în care
legislaţia specifică din orice stat contractant la data semnării
acestui acord este modificată altfel decât prin schimbări minore care
nu-i afectează conţinutul său general, statele contractante
să se consulte reciproc în scopul convenirii oricăror modificări
ale acestui paragraf care se consideră necesare.
3. În sensul paragrafului 2,
profiturile au suportat cota obişnuită de impozit la nivelul
companiei:
a) în România, când au fost supuse
impozitului pe profit; şi
b) în Australia, în măsura în
care dividendele au fost impuse la nivelul societăţii în întregime,
în conformitate cu legislaţia sa fiscală.
4. Termenul dividende folosit în
acest articol înseamnă veniturile provenite din acţiuni şi alte
venituri asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia fiscală
a statului contractant în care este rezidentă în scopurile impunerii
societatea distribuitoare a dividendelor.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi
2 nu se vor aplica dacă beneficiarul îndreptăţit în mod
profitabil la dividende, fiind rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat
contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă
printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în acel
celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă
situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv
legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În
această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după
caz.
6. Dividendele plătite de o
societate rezidentă a unui stat contractant, fiind dividende la care o
persoană care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant este
îndreptăţită în mod profitabil, vor fi scutite de impozit în
acel celălalt stat, cu excepţia cazului în care deţinerea
drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele
sunt plătite este legată efectiv de un sediu permanent sau bază
fixă situată în acel celălalt stat. Acest paragraf nu se va
aplica dividendelor plătite de orice societate care este rezidentă a
Australiei, în scopul impunerii în Australia, şi care este, de asemenea,
rezidentă a României, în scopul impunerii în România.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenite dintr-un stat
contractant, fiind dobânzi la care un rezident al celuilalt stat contractant
este îndreptăţit în mod profitabil, pot fi impuse în acel
celălalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi
impuse, de asemenea, în statul contractant din care provin şi potrivit
legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va
depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.
3. Dobânzile provenite din investirea
fondurilor oficiale de către guvernul unui stat contractant, de
instituţiile sale monetare sau de o bancă îndeplinind funcţia de
bancă centrală în acel stat vor fi scutite de impozit în
celălalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este
folosit în acest articol, include dobânzi aferente efectelor publice,
obligaţiunilor sau titlurilor de creanţă de orice natură,
însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare ori de o
clauză de participare la profituri, dobânzi la orice alte creanţe
şi orice alte venituri asimilate veniturilor din împrumuturi de legislaţia
fiscală a statului contractant din care provine venitul.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi
2 nu se vor aplica dacă beneficiarul îndreptăţit în mod
profitabil la dobânzi, fiind un rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat
contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo,
sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o
bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură
cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea
sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor
aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră
că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este
însuşi acel stat sau o subdiviziune politică, o autoritate
locală sau o unitate administrativ-teritorială a acelui stat sau un
rezident, în scopurile impunerii, al acelui stat. Totuşi, atunci când
plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat
contractant, are într-un stat contractant sau în afara ambelor state
contractante un sediu permanent sau o bază fixă în legătură
cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi
aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă,
aceste dobânzi sunt considerate că provin din statul în care este situat
sediul permanent sau baza fixă.
7. Atunci când, datorită
relaţiilor speciale existente între plătitorul de dobânzi şi
beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la dobânzi sau între ambii
şi o altă persoană, suma dobânzilor plătite,
ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite,
depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi
beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la dobânzi în lipsa unor
astfel de relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la
această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea
excedentară a plăţilor de dobândă va fi impozabilă
potrivit legislaţiei fiscale a fiecărui stat contractant, dar
ţinându-se seama de celelalte prevederi ale acestui acord.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenite
dintr-un stat contractant, fiind redevenţe la care un rezident al
celuilalt stat contractant este îndreptăţit în mod profitabil, pot fi
impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe
pot fi impuse, de asemenea, în statul contractant din care provin şi
potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va
depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în
acest articol înseamnă plăţi sau credite periodice ori
neperiodice, indiferent de descrierea lor sau de modul de calcul, în
măsura în care sunt plătite ca o compensare pentru:
a) folosirea sau concesionarea
oricărui drept de autor, patent, desen sau model, plan, oricărei
formule secrete sau procedeu de fabricaţie, oricărei mărci de
comerţ sau altei proprietăţi ori drept; sau
b) folosirea sau concesionarea
oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific; sau
c) furnizarea de cunoştinţe
sau informaţii ştiinţifice, tehnice, industriale ori comerciale;
sau
d) furnizarea oricărei
asistenţe care este suplimentară şi subordonată şi
este furnizată ca mijloc de punere în practică sau de folosire a
oricărei proprietăţi sau oricărui drept menţionat în
subparagraful a), oricărui echipament menţionat în subparagraful b)
sau oricăror cunoştinţe ori informaţii menţionate în
subparagraful c); sau
e) recepţia sau dreptul de a
recepta imagini vizuale sau sunete ori ambele, transmise publicului prin:
(i) satelit; sau
(ii) cablu, fibre optice sau
tehnologii similare; sau
f) folosirea sau dreptul de a folosi,
în legătură cu transmisiile de televiziune sau radio, imagini vizuale
sau sunete ori ambele, transmise prin:
(i) satelit; sau
(ii) cablu, fibre optice sau
tehnologii similare; sau
g) folosirea sau concesionarea:
(i) filmelor de cinematograf; sau
(ii) filmelor sau benzilor video
folosite pentru emisiunile de televiziune; sau
(iii) benzilor folosite pentru
emisiunile de radio; sau
<
p class="MsoNormal" style="text-indent:0cm;text-autospace:none"> h) renunţarea